Intrebari de nisip

🙂 Cand ai ceva…nu mai vrei…cand nu il ai…parca te inebuneste si il vrei cu toata fiinta ta. Probabil ca este partea aceea in care viata iti arata si fata ei ironica. Pentru o perioada m-am mutat inapoi in copacul cel vechi, insa doar pentru o perioada scurta.

Il ultimele zile nevoia de a scrie „ceva” m-a coplesit atat de mult incat astazi nu am mai putut rezista tentatiei si mi-am dat drumul cuvintelor pe care le tinusem in frau de ceva vreme.

Sunt optimista din fire…dar trebuie sa recunosc ca de cateva luni nu prea imi iasa. Anul 2013 nu a inceput tocmai in forta si nu da semne ca m-ar lasa si pe mine sa ma linistesc.

Oare voi ati avut momente in care ati simtit ca sunteti undeva jos de tot si indiferent ce incercati sa faceti, parca pamantul de sub picioare nu face decat sa coboare din ce in ce mai tare iar uneori cu o rapiditate si o putere fantastica?
Sunt momente in viata cand parca ai vrea sa opresti lumea pentru o perioada, sa iti pui gandurile in ordine si mai apoi sa pornesti in lupta alaturi de tine cea cu bagajul ordonat si bine facut. Nu se poate. Ai doua variante: fie te opresti tu si lumea isi continua drumul, fie mergi mai departe si te apuci de improvizat orice, oricand, oriunde si cu oricine.

Eu am incercat sa le combin pe amandoua dar nu merge. Apoi am zis sa testez prima varianta…mi-am dat seama ca sunt cu doi pasi in urma si atunci mi-am alocat toata energia sa ajung din urma tot ce pierdusem. Cand in final am reusit, am realizat ca nu imi mai ramane decat cea de a doua varianta, luam totul asa cum vine si pe parcurs vedem. Actionez dupa impuls, iau decizii pe moment si nu tot timpul ma tin de ele. Cel putin nu in dragoste.

Mmmda…ce este pana la urma dragostea? Imi pun de multe ori intrebarea asta. O simti pur si simplu sau uneori inveti sa o simti? Inveti sa il accepti pe cel de langa tine cu bune si rele doar pentru ca e varianta cea mai comoda? Pentru ca nu ai chef sa o iei de la capat cu altcineva din teama ca se poate si mai rau si atunci zici „merge si asa, pana la urma nu e chiar atat de rau”?

Daca m-ai intreba acum ce vreau, ti-as raspunde asa:
„Iubeste-ma si e perfect, fa-ma sa ma simt speciala si apreciata in viata ta si devine minunat.” 
Crezi ca e mult? Sau prea greu de inteles?

Imi vin atat de multe intrebari si raspunsuri in minte dar mai bine le las sa zboare undeva, unde vor ele.

Oare cand iti dai seama ca a venit momentul sa renunti la ceva?
Asta pentru ca de fiecare data spunem ca nu mai putem insa, de tot atatea ori regasim in noi forta necesara de a mai face un pas, poate chiar doi. Si atunci? Cand e ok sa renunti si sa spui „am gresit drumul, cred ca cel mai bine este sa schimb directia”?

De dimineata nu imi dau pace niste versuri…”I’ll keep it simple, I’ll keep it true” uneori este atat de greu…

Love is here, just let it be
I’ll kill the fear, deep in me”

Au fost momente si inca mai sunt, in care urasc cuvintele, dar in acelasi timp imi dau seama ca si lipsa lor este la fel de grea poate chiar mai grea.
Ati observat ca in viata sunt oameni care vin pur si simplu si pleaca la fel de simplu? Ati observat ca sunt oameni care vin simplu insa plecarea lor este atat de grea incat simti ca lumea nu mai are farmec? Eu am obiceiul sa plec destul de usor din acele vieti unde simt ca nu mai am ce sa fac, ca rolul meu este prea simplu si nesemnificativ. Imi este atat de usor sa plec eu inainte sa plece ei, incat de multe ori ma gandesc daca asta e bine. Ma gandesc daca lucrurile sunt interpretate corect sau undeva ceva nu a fost inteles bine. Cine mai stie? Ideea este ca plec si ma consolez ca asa e mai bine, ca oricum rolul meu se incheiase si cortinele urmau sa fie lasate.

Prea multe idei intr-o singura postare, mai tin si pentru mine iar in final va doresc o saptamana fara dileme. 🙂


 

Anunțuri

Despre iulyy

A smile can make u feel batter ;))
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Intrebari de nisip

  1. Paul zice:

    Sper sa fi bine, m-am gandit de multe ori la tine, la experientele mai mult sau mai putin placute pe care sufletul tau le-a trait, am fost sunat de pe numarul tau, ironizat de acel barbat…insa, pana la urma si-a cerut scuze…Ma retrag cum am venit, cu acelas gand de bine, precum un mosneag ce-si mangaie cu drag amintirile…

  2. Iuly zice:

    Paul! Imi pare rau, abia tarziu am inteles ce se intamplase…abia tarziu am inteles ca eram langa un om ma tinea pe loc si ma facea sa sufar. Acum e important ca din toata experienta aceea am invatat ce oameni sa aleg langa mine, iar acum pot spune ca am langa mine persoana pe care mi-am dorit-o.
    Ai fost pentru mine, chiar daca pentru putin timp, un tata de la care am invatat multe si de care imi amintesc deseori cu mare drag.
    Imi cer scuze din nou si sper sa ne auzim cu bine.
    Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s