TRISTETEA…

M-am certat azi cu tristetea…
A venit si m-a cuprins in brate cand ma asteptam mai putin,
Am certat-o ca vine asa…inopinant…
Ca nici macar nu bate la usa sufletului nostru inainte.
Mi-a zambit frumos si nu a spus nimic,
Ma strangea doar in bratele ei reci, fara sa scoata o vorba…
A stat asa tacuta, pentru cateva ore
La un moment dat, i-am spus sa plece,
Ca sufletul meu nu e acasa , si nu cred ca va mai fi vreodata,
Acum e fericit… si sper sa ramana asa…
A vrut sa puna stapanire pe inima mea,
Dar i-am explicat ca nici ea nu e… au plecat de la mine,
Nu mai sunt stapana pe propria persoana, proprile sentimente.
S-a uitat ciudat la mine si m-a intrebat cine mi le-a luat…
Nu i-am raspuns…
A plecat, suparata.
Ma intreb…
Tristetea nu isi ia niciodata concediu?

Anunțuri

Despre iulyy

A smile can make u feel batter ;))
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s